Maibine Muzee Importante Bucharest Lângă Tine

4worldlovers: Cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, joi, 1 iunie 2023, Muzeul Național de Istorie a României va fi deschis pentru public, iar accesul va fi gratuit pentru vizitatorii cu vârste de până la 18 ani. Muzeul va fi închis pentru public duminică, 4 iunie, în prima zi a sărbătorii Rusaliilor.

Vă reamintim că programul de vizitare este cuprins în intervalul orar 10:00 – 18:00, cu ultima intrare la 17:15.

On the occasion of the International Children’s Day, Thursday the 1st of June 2023, the National History Museum of Roumania shall be open to the public, with free access for all visitors whose ages are maximum 18 years old. The museum shall be closed for the public Sunday, the 4th of June, on the first day of Pentecost.

We remind you that the visiting schedule is between the hours of 10:00 AM and 06:00 PM, with the last entrance at 5:15 PM.

Departamentul de Cartografie Istorică din cadrul Muzeului Național de Istorie a României are drept scop promovarea și dezvoltarea colecției de hărți a muzeului. Pentru a veni în sprijinul vizitatorilor noștri am încercat să punem la dispoziție o mare parte din colecție în format digital. Acest lucru va permite utilizatorilor și vizitatorilor virtuali să utilizeze și să înțeleagă mai bine documentele cartografice.

Colecția de Cartografie Istorică a MNIR cuprinde peste 800 de hărți, planuri și schițe pe suport hârtie, câteva atlase și cărți cu subiect strâns legat de domeniul cartografiei și nu în ultimul rând, câteva obiecte care întregesc povestea hărților (globuri pământești, teodolite, rigle de calcul sau busole).

Colecția este în continuă dezvoltare, muzeul având un program de achiziții și donații care au permis o creștere semnificativă a numărului și valorii fondului de hărți în ultimii 10 ani.

Fără a avea pretenția unei baze de date sofisticate, utilizatorii vor putea vizita și descărca liber toate documentele prezentate. Fiecare imagine este însoțită de o scurtă descriere și individualizată cu număr de inventar unic.

Conținutul va continua să fie actualizat periodic pe măsură ce noi documente achiziționate sau donate vor intra în patrimoniul muzeului.

4worldlovers: Expoziția permanentă ocupă cea mai importantă parte a spațiului vizitabil de către public și permite contemplarea unui sector divers și reprezentativ al patrimoniului Muzeului, organizat tematic. La ora actuală, expoziția permanentă este structurată în principal în jurul ideii, dezvoltate de Antipa, a prezentării ecosistemelor prin diorame, permițând astfel o „călătorie” prin diverse habitate naturale din țară și din lume, cu fauna lor caracteristică.

Expozițiile temporare oferă posibilitatea de a admira și alte piese din colecțiile Muzeului decât cele expuse permanent. De asemenea, unele expoziții temporare, realizate în colaborare cu parteneri externi, aduc și alte noutăți în spațiile Muzeului. Expozițiile temporare asigură o ofertă muzeală mereu reînnoită și interesantă.

Muzeul se adresează tuturor categoriilor de vârstă și urmărește, prin activități specifice, să cuprindă o paletă întreagă de manifestări, de la vernisaje, lansări de carte, conferințe sau prezentări, până la proiecții de filme sau seri de citit povești!

Programele educaționale susținute de către cercetătorii și specialiștii Muzeului oferă un spațiu interactiv în care micuții cursanți învață și descoperă, sunt implicați în activităţi de cunoaştere a biodiversităţii şi de ocrotire a mediului, și experimentează practicile utilizate de către cercetătorii care profesează în domeniul ştiinţelor zoologice.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este o instituţie cu îndelungate tradiţii în domeniul cercetării ştiinţifice, specialiştii din cadrul Muzeului participând la numeroase programe de cercetare, atât în ţară cât şi în străinătate.

4worldlovers:
Muzeul s-a deschis pentru public în anul 2003, în urma donării către stat a colecției de hărți a familiei Daniela și prof. dr. Adrian Năstase.


Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Din patrimoniul muzeului mai fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute.

Muzeul este găzduit într-o clădire construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană – loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV. Imobilul se află pe strada Londra și este inclus în patrimoniu, clasa B.

4worldlovers: ”O veche zicală orientală spune că distanța de la ochi la urechi este mică, dar cea dintre văz și auz mare, de aceea muzeele au o anumită superioritate asupra școlilor, mai ales în vremurile noastre când scepticismul în sensul bun al cuvântului câștigă teren și când totul pare că poate fi criticat. Muzeele solicită cu precădere văzul, calea cea mai scurtă spre cunoaștere și înțelegere.”

La început școala a funcționat într-o clădire cu inscripția ”Bursa Muncii-Școala Industrială” aflată în apropierea intersecției ”bulevardelor unde trebuia să se construiască Palatul Comunal” . Rezultatele acestei școli nu i s-au părut destul de mulțumitoare lui Leonida, sala de curs era neîncăpătoare, caracterul școlii era înțeles mai mult ca o școală de ucenici și atunci Dimitrie Leonida a făcut intervenții la primarul Vintilă Brătianu (viitorul Prim-ministru al României) care i-a pus la dispoziție un local în strada Primăverii. Însă din cauza condițiilor improprii în anul 1910 Școala de Electricieni și mecanici se mută în localul din B-dul Brătianu nr. 50, pus la dispoziție tot de primărie.

Considerată școală medie, cursurile acestei școli erau libere, cu excepția matematicii care era obligatorie pentru toți. Aici elevii puteau să-și aleagă cursurile folositoare, însă calitatea actului de predare avea cote ridicate și de aici și exigenta crescută de promovare a elevilor. Absolvenții acestei școli au beneficiat de o bună pregătire și din acest motiv exista o competiție acerbă între firmele care încercau să atragă personal calificat la această școală. Mulți dintre absolvenții ei au ajuns șefi de secții sau directori în importante centrale electrice din București și din țară.

În contextul schimbărilor în structura și numărul școlilor medii tehnice de toate categoriile din anul 1954, Școala de electricieni și mecanici a fost transformată în școală medie tehnică cu curs seral. Funcționase peste 45 de ani și prin ea trecuseră mii de oameni dornici să invețe.

Cu elevii de la Școala de electricieni și mecanici a strâns primele obiecte care vor constitui nucleul Muzeului Tehnic înființat de Leonida în anul 1909. Organizat după modelul Muzeului Tehnic din München (1903), vizitat de el în perioada studiilor universitare (1903-1908) din Charlottenburg din apropierea Berlinului, Muzeul Tehnic din București s-a dorit „o școala a școlilor” în care vizitatorul să poată să-și desăvârșească și să îmbine cunoștințele teoretice cu cele practice. A început prin a achiziționa piese valoroase privind introducerea tehnicii în Bucureștii secolului al XIX-lea îmbogățind colecțiile muzeului până la sfârsițul vieții sale. Astăzi Muzeul Tehnic, creația profesorului inginer Dimitrie Leonida prezintă exponate pe o suprafaţă de 4.500 mp.

Anul 1913 a reprezentat pentru D. Leonida începutul unei alte activități care va continua timp de aproape două decenii. În contextul general de dezvoltare a industriei electrotehnice, pe lângă înființarea primei Școli de electricieni și mecanici în 1908 și a Muzeului Tehnic în 1909, planurile lui Leonida în această direcție erau pline de realism, competență și răspundeau nevoilor țării. Așadar, înfiinţează întreprinderea electrotehnică „Energia”, proiectează uzina electrică de la Botoşani şi o extinde pe cea de la Focşani.

Activitatea societății ”Energia” înființată în anul 1913 de Leonida cu un capital modest a fost blocată de participarea României la războiul balcanic, Leonida fiind mobilizat la un regiment de geniu. În 1914 aceeași societatea înființa în Calea Moșilor o fabrică de materiale electrice deservită de ingineri români. Însă la scurt timp a izbucnit primul război mondial, mașinile și utilajele comandate în străinătate au fost pierdute în condiții de război, iar instalațiile de la București au fost confiscate în timpul ocupației germane. Deasemenea stocurile de materiale au fost rechiziționate, iar activitatea întreruptă. A fost o grea lovitură pentru tânăra societate. După război, în 1919 societatea Energia și-a reluat activitatea, și-a mărește capitalul prin participări interne și externe, s-a realizat fuziunea cu ”Societatea Teleromână” de la Cluj și s-a cumpărat o fabrică din Timișoara care a fabricat o gamă largă de mașini electrice, transformatoare și aparate electrice. În condițiile grele de atunci inginerul D. Leonida împreună cu colaboratorii săi Nicolae Caramfil (viitorul director al Uzinelor Comunale București și al Societății Generale de Gaz și Electricitate), Christea Niculescu și profesorul Andronescu a creat o industrie în România la concurență cu firmele străine. Aceste firme, profitând de condițiile marii crize economice au gâtuit societatea Energia. Leonida spunea ”cauze străine de noi și din afară de țara noastră au forțat încetarea activității…”